joi, 10 august 2017

Haikuul zilei -- 10 august 2017

tren de noapte --
Carul Mare oprește
în fiecare gară

(Mihai Pascaru)

Poemul este o transpunere în haiku a surprizei copilului care vede în noua gară luna sosită deja înaintea trenului. Înlocuirea lunii cu Carul Mare introduce un apropo verbal care, dincolo de opoziția celest/terestru, stabilește și o legătură intimă între două vehicule.
Desigur, apropierea fiind consemnată, acum ar trebui să fie marcată o diferență care să surclaseze unul din cele două elemente. Faptul că și Carul oprește în fiecare gară nu este decît un fel de mimare servilă, o îngînare puerilă a ceea ce face trenul. O renunțare la ascendentul miraculos al Carului Mare care nu face parte din lumea telurică.
Cred că această superioritate ar fi clar, frapant și decisiv exprimată de faptul că nu e vorba de o supunere la orarul feroviar și nici de o întrecere între tren și Carul Mare, ci de faptul că ultimul este ubicuu, mereu peste tot, „așteptînd deja” (nemuritor și rece) trenul care se căznește la sol să bifeze fiecare gară.
Carul Mare l-așteaptă-n
toate gările
(Comentariu -- Corneliu-Traian Atanasiu)

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu