Acest micropoem are multe virtuţi de haiku, imagistica pregnantă şi prezentă, pe care o consider obligatorie, a cuvântului sezonal ( în cazul nostru, cireaşa). Cu economie de mijloace poetice, se conturează o întreaga dramă, gol existenţial, prin numai patru substantive, două verbe (unul în participiu adjectivat), două adverbe şi două prepoziţii, deci zece cuvinte din fondul principal. Este adevărat, cireşele coapte nu cad, dar un poem nu reface realitatea, ci sugerează „realitatea” unui joc de simboluri. Am preferat acest poem altor şapte, selectate după câteva lecturi, pentru că presupune convingător existenţa unei lumi în disoluţie temporală (cătunul vechi, părăsit, depopulat), o mişcare pregnantă, în sens descendent, (căderea cireşelor, dar şi a oamenilor care s-ar aşeza pe o modestă bancă), efemeritatea obiectului în cădere şi o falsă „veşnicie” născută la sat, banca de lemn şi omul (aparent absent). Şerban Codrin
Acest micropoem are multe virtuţi de
RăspundețiȘtergerehaiku, imagistica pregnantă şi prezentă, pe
care o consider obligatorie, a cuvântului
sezonal ( în cazul nostru, cireaşa). Cu
economie de mijloace poetice, se conturează
o întreaga dramă, gol existenţial, prin numai
patru substantive, două verbe (unul în
participiu adjectivat), două adverbe şi două
prepoziţii, deci zece cuvinte din fondul
principal.
Este adevărat, cireşele coapte nu cad,
dar un poem nu reface realitatea, ci
sugerează „realitatea” unui joc de simboluri.
Am preferat acest poem altor şapte,
selectate după câteva lecturi, pentru că
presupune convingător existenţa unei lumi
în disoluţie temporală (cătunul vechi,
părăsit, depopulat), o mişcare pregnantă, în
sens descendent, (căderea cireşelor, dar şi a
oamenilor care s-ar aşeza pe o modestă
bancă), efemeritatea obiectului în cădere şi
o falsă „veşnicie” născută la sat, banca de
lemn şi omul (aparent absent).
Şerban Codrin