vineri, 18 august 2017

Haikuul zilei -- 18 august 2017


cric vechi în iarbă -
cântecul greierilor
ridică luna

(Cristina Oprea)

Un comentariu:

  1. În iulie 2012, săptămîna 243, poemul de mai jos a fost pe primul loc în concursul RH. Nu am găsit un comentariu al etapei. Am regăsit poemul la aranjarea rezultatelor pentru noul volum. Am găsit şi alte poeme interesante pentru tehnica jocului de cuvinte, dar acesta mi se pare deosebit pentru că foloseşte, cu oarecare discreţie, un paronim pe care nu-l pierde din vedere şi în sensul său adevărat.

    cric vechi în iarbă -
    cântecul greierilor
    ridică luna

    Cristina Oprea

    De obicei, joaca cu paronimele este acceptată mai degrabă fără altă finalitate decît gratuitatea unui calambur. Apropul cri-cri, cric, greier ar fi fost suficient în acest caz pentru a obţine o satisfacţie evident frivolă.

    Cric vechi în iarbă te pune însă pe gînduri. E posibil să-ţi închipui un vinci, un vîrtej desuet şi expirat pentru ridicarea căruţei, acum ruginit, cu care nu se mai joacă decît copiii.

    Cînd însă dai cu ochii de cîntecul greierilor sesizezi imediat aluzia. Şi sunetul onomatopeic, şi localizarea în iarbă îl reabilitează pe vechi, îi asigură şi patina, şi farmecul unei vechimi prestigioase, uşor înclinate spre veşnicie. Dar încă nu te aştepţi la mai mult decît această gratulaţie a unei omofonii jucăuşe.

    Autoarea nu s-a mulţumit însă cu un banal calambur, n-a uitat de cricul uitat în iarbă şi a ţinut să-l pună nu doar în valoare ci şi în acţiune. Şi a reuşit o neaşteptată performanţă: cricul, cu scîrţîitul lui greoi şi răbdător, scoate domol luna din pămînt şi o înalţă către zenit.

    Cred că, dincolo de abila folosire a jocului de cuvinte, poemul înscenează şi un paradox: pune în cîrca greierilor truda de a răsuci noapte de noapte pe osia lumii tot firmamentul.

    În orice antologie a greierilor acest poem va figura la loc de cinste.

    RăspundețiȘtergere