duminică, 20 august 2017

Haikuul zilei -- haiku clasic


Viaţa la oraş –
de când nu am văzut
o stea căzătoare

(Radu Patrichi)

Un comentariu:


  1. Între drum şi bătătură, un şir de salcîmi. Gardul e îndoielnic, se confundă în închipuirea mea, simbolic în sărăcie, cu o împrejmuire de coceni. Cu casa, memoria e lipsită de generozitate: două odăi, în care, unic centru de interes, tronează ţestul.

    Luna lui Cuptor. Săptămîni de uscăciune. Paparude. Salcîmii pe jumătate goi. Miroase a ars - pămîntul, frunza.

    Dormim în curte pe un ţol. Bunica aşterne neîndemînatic, dar pe îndelete, cu o răbadare care îi dă măsură. Nu vorbim înţeleşi parcă să respectăm oboseala zilei. Ne întindem sub boarea ce trezeşte miresmele. Cîinele se aşează covrig, la distanţă, cuviincios.

    Stelele se limpezesc şi-şi ning polenul pe gene înfrigurate. Rana luminii, caldă, o ascund sub pleoapă.

    Mă trezesc peste noapte. Curtea sub lună, luminată ca ziua. Numai tăcerea e strecurată din vis. Ciudată această bucurie gravă, nemişcată - fără joacă. Orice mişcare, alta decît a pleoapelor, ar sparge pojghiţa farmecului într-un infern de larmă.

    http://www.poezie.ro/index.php/prose/123649/Atunci_mi-au_fulgerat_privirile_%C3%AEnt%C3%AEiele_stele

    RăspundețiȘtergere