luni, 2 octombrie 2017

Haikuul zilei -- 2 octombrie 2017



refugiații 
primiți cu aplauze -
iarbă-ntre dale


(Corneliu Traian Atanasiu)

        Două imagini suficient de diferite, una a unui gest uman de solidaritate, alta a naturii care se strecoară insidios prin fisurile oferite de civilizația urbană. Ambele spontane, nepremeditate. Cititorul este provocat sau invitat să mediteze la relația posibilă dintre ele. Apropierile ar putea să nu fie prea măgulitoare nici pentru iarbă, nici pentru refugiați.

        Le privim, le contemplăm și rămînem pe gînduri. Iarba, nevinovată, dă colț, străpunge printre dale și, încet, încet, se expandează peste ele, le cuprinde și le îngroapă. Fără să fie stîrpită, în cîțiva ani, le face doar o amintire. Ivirea ierbii între dale pare să fie doar începutul cronicii unei invazii anunțate.

        Refugiații (numiți neutru, fără accente ideologice) primesc aplauze pentru încercarea prin care au trecut și pentru tenacitatea și calvarul îndurat. Poate că mulți din cei care-i aplaudă sînt și ei foști imigranți, acum naturalizați în țara care i-a primit.

Totuși, în ciuda eroismului și aparentei spontaneități a odiseei lor, distanța la care au ajuns și numărul lor dă impresia unei invazii. Păstrînd măsura naturală a ierbii, deplasarea lor pare un val uriaș, o maree. Nu au pornit în bejenie, oprindu-se în proximitatea unde calamitatea nu mai bîntuia, ci au tocmit traficanți care să-i treacă clandestin marea și granițele mai multor țări. Nu au intrat în țările pe care le-au traversat prin punctele de trecere și nu s-au înregistrat, au violat hotarele și legile acelor țări. Nu au fugit doar de un pericol și vor ocrotire, ci revendică drepturi și au o țintă clară – Germania.

        Iarba, chiar dacă nu o aplaudă nimeni, are aceeași tenacitate și, chiar dacă va fi plivită, va reveni mereu infatigabilă.

       

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu