Pe-asfaltul încins –
un pocnet de castană
trezind ciorile
(Eduard Țară)
Citind
întregul poem, ne dăm seama că el evocă un moment de linişte pe o stradă
retrasă şi necirculată sau undeva în miez de noapte. Asfaltul este doar o tobă
bine întinsă pe care castana căzută are ecou. Pocnetul castanei este un kigo de
toamnă, iar tresărirea ciorilor ţine isonul neliniştii declanşate de banala
întîmplare – a venit toamna... Un pocnet de castană în acea linişte deplină
echivalează cu un foc de armă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu