toamnă tîrzie -
pe-un fir de paing lumini
de avarie
(Corneliu Traian Atanasiu)
De data
asta, inspirația a venit de la un fir de păianjen care lucea cînd și cînd în
lumină. Experiența nu era nouă. Ceea ce poate observa oricine e interesat de o
astfel de revelație este că firul (nu era o plasă) e prea subțire ca să poată
fi văzut el însuși și este remarcat doar prin faptul că, legănîndu-se în adieri
de vînt imperceptibile, lucește în anumite poziții. Și legănarea, și
strălucirea sînt imprevizibile și aritmice.
Încercînd să
notez evenimentul, mi s-a părut important să remarc deci discreția și
intermitența faptului:
un fir de paing / sclipind discret în soare –
sclipiri pe-un fir de / paing adiat de vînt –
un fir de paing / sclipind în lumina / zilei de august
În ultima
încercare, adăugînd ziua de august,
introduceam un fel de nostalgie a sfîrșitului de vară. Am cochetat apoi cu un
al treilea vers care să prindă un bătrîn/bunic, mamă/bună (bunică) față-n față
cu faptul, contemplîndu-l sau contemplîndu-se în el ca într-o oglindă.
Fragilitatea și discreția, tăcerea unei tristeți luminoase iradiau din
sclipirile firului.
Încercările
m-au ajutat să-mi dau seama că ideea de a califica explicit isprava firului ca discretă sau intermitentă este redundantă și slăbește oarecum forța imaginii
fruste și, de asemenea, că e inutil să adaug că sclipirea s-ar datora luminii
sau soarelui, lucru subînțeles. Puteam să adaug însă faptului o circumstanță
care să-i dea, prin contrast cu strălucirea, o semnificație neliniștitoare.
un fir de paing sclipind
în înserare
Și abia acum
mi-a venit ideea fericită, și tehnică, și simbolică, de a exploata această
sclipire intermitentă pentru aluzia pe care o face senzorial la luminile de
avarie ale unei mașini deteriorate. Primul vers a venit de la sine – toamnă tîrzie. Mecanismul anotimpurilor
s-a gripat, mașinăria nu mai funcționează, natura a aprins luminile de avarie.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu