luni, 24 decembrie 2018

Haikuul zilei - 28 decembrie 2018




pază de noapte –
din cînd în cînd se-aude
cîteun cărăbuș

(Cristina Oprea Young)

Haikuul zilei - 24 decembrie 2018




noapte de april -
luna pune în cuiburi
oul ei de cuc

(Cătălin Gavriliu)


Poemul are un aer vădit subversiv. După fapta pe care o comite luna, noaptea de april își pierde aura de gingășie primăvăratecă și derapează către simțirea sumbră a lui Emil Botta din „Întunecatul april”.  Tabieturile cititorului sînt violentate. Misterul lunii e contrar dulcegăriilor la care se aștepta el. Ea se pune pe sine în cuiburi ca un ou al singurătății incurabile. Ca un ou tonic pentru cei dispuși s-o adopte curajos.  S-o clocească și s-o cultive fără rezerve și fără regrete.




sâmbătă, 8 decembrie 2018

Haikuul zilei -- 8 decembrie 2018



grădina mamei -
va trezi oare cucul
bătrânul cais?

(Henriette Berge)

Cu discreţie, este evocată doar grădina mamei şi bătrînul cais, fără să ni se spună nimic despre soarta bătrînei, poate un alter-ego al caisului. Avem de a face cu o bogăţie de elemente în relaţie, toate îndemnînd la tandreţe şi compasiune. Trezind natura, cucul deşteaptă parcă şi îngrijorarea noastră.

marți, 4 decembrie 2018

Haikuul zilei -- 4 decembrie 2018




pe toate canalele -
plita tot rece

(Luminița Ignea)


        Ideea că haiku-ul se inspiră din natură, că autorul folosește cu precădere impresii culese acolo, la fața locului, că pe acestea le trăiește intens și le cultivă pentru frumusețea lor este una care trebuie privită cu detașare și chiar cu suspiciune. E mult mai credibil că el nu face un cult pentru asemenea impresii și imagini, că le consideră doar un material pe care, ca să-l poată folosi în poeme, îl prelucrează cu meticulozitate. Travaliul lui, minuțios, exact, precis și riguros, se exercită mai ales asupra acurateței textului.

        Deși am ales un senryu pentru a ilustra ceea ce doresc să spun, el îmi va servi la perfecție să o fac. Plita rece este o sintagmă de o banalitate absolută în ce privește expresivitatea. Bisturiul verbal al autorului a decupat-o însă cu fermitate și deosebită grijă dintr-o cantitate imensă de fapte ale cotidianului. A ales-o ca reprezentativă, ca simbol, ca indicator indiscutabil al bunăstării. De data asta, al penuriei. Mai ales pe timp de iarnă. Cu aceeași rigoare laconică, i-a adăugat un singur cuvînt care spune totul fără să peroreze – plita tot rece. Așa, sintagma este deja angajată într-o polemică implicită cu prima parte a poemului.

        Cu cine combate ea? Cu știrile incendiare de pe toate canalele, cu frămîntarea și fierberea politică, cu falsa impresie că există o preocupare și o activitate intensă pentru binele tuturor. Cu dezamăgire lucidă, plita rece sugerează ipocrizia incendiarului publicitar. Într-o tăcere încă surdinizată: vă vedem!

luni, 3 decembrie 2018

Haikuul zilei -- 3 decembrie 2018




clipesc de sete -
cumpăna scoate apa
s-o dea stelelor

(Marcela Ignătescu)   
                

Iată cît de firesc se petrec minunile de toate zilele. Şi cît de simplu este metabolismul acestui organism de duh atît de bine cumpănit. Sugestia, aproape imposibil de ratat, este că activitatea umană care-şi merită numele adapă mereu stelele. Care nu uită niciodată să ne facă complice cu ochiul.

Cele sugerate de acest haiku sînt extrem de aproape de ceea ce constată, sub altă formă, și versurile unei poezii de factură occidentală:

robit ispitelor mele
pun lauri de lacrimi 
pe fruntea uscatelor stele 

(Anais Nersesian)


vineri, 30 noiembrie 2018

Haikuul zilei -- 30 noiembtie 2018


primul vis din an –
ne scoatem de la amanet
verighetele


Steliana Cristina Voicu


Iată un poem care atestă că se poate scrie haiku fără a apela la recuzita naturistă. Sigur, se poate spune că e vorba de Anul Nou, de calendar, de găselnița celui de al cincilea anotimp – tot anul. Dar cuvîntul cheie este aici verighetele și situarea momentului la început de an are forța simbolică a unui talisman recuperat care scapă, pe moment cel puțin, de sărăcie, de răul social. E vorba de un vis reîmplinit pentru că e unul umil, decent.

sâmbătă, 24 noiembrie 2018

Haikuul zilei -- 24 noiembrie 2018



târgul de toamnă -
plasa păianjenului
plină cu frunze


(Cecilia Birca)



E puțin mai adînc decît pare la prima vedere. Frunzele par, la început, o achiziție bogată, colorată, pitorească. Tîrgul și plasa virează însă ușor spre inconsistența celor achiziționate. 

Cu siguranța păianjenul nu e un vegetarian convins.

vineri, 23 noiembrie 2018

Haikuul zilei -- 23 noiembrie 2018




ziua satului -
ploaia joacă-n picioare
locul de horă

(Cătălin Gavriliu)




Elementele de recuzită – o sărbătoare, un eveniment meteo, un loc și o expresie – sînt toate reale și obiective. Poemul este unul auster prin omisiunea autorului, a oricărei persoane, a vreunui agent al acțiunii (ploaia e o stihie). Expresia „a juca în picioare” este și ea o obiectivizare a subiectivității, o trăire identică pentru toți cei care o cunosc. Un arhetip.

„Ziua satului” - fără săteni. Sugestia apare la contactul cu partea a doua a poemului. „Locul de horă” e o amintire. Ploaia îl „joacă-n picioare”.

Astea sînt faptele. Cine vrea să gîndească asupra lor, s-o facă pe tăcute. Cine are anume trăiri, să nu le exhibe prea zgomotos.

joi, 22 noiembrie 2018

Haikuul zilei -- 22 noiembrie 2018




țipăt de gâşte -
în aburul geamului
doar chipul mamei

(Elena Predușel)




„Țipăt de gîște” - sonor, pătrunzător și straniu - cere și oferă sugestii suficiente pentru a-i găsi spontan un context: plecarea gîștelor. „Aburul geamului” compune perfect cu contextul țipătului: e toamnă, afară e deja frig și geamul casei (una de la țară, fără termopan) este aburit. Plecarea mamei a fost cîndva, mai demult. Prin aburul de pe geam și prin ceața de afară, gîndul la ea se întrepătrunde cu țipătul depărtat al zburătoarelor. Iar chipul se naște și dispare în aburul generos al ferestrei.


miercuri, 21 noiembrie 2018

Haikuul zilei -- 21 noiembrie 2018




întunecare -
prin ușa larg deschisă
lumânările

(Carmen Mariana Nanu)



„Întunecarea”, suficient de disponibilă inițial, este atrasă în contextul celei de a doua părți. E beznă în plină zi pentru cei aflați la priveghi. „Lumînările”, așezate strategic la sfîrșit, întîrzie cît se poate împlinirea sensului.

luni, 19 noiembrie 2018

Haikuul zilei -- 19 noiembrie 2018




după concert -
afișul purtat de vânt
pe strada pustie

(Susana Iurian)

O opoziție substanțială între plenitudinea concertului și deșertăciunea de după. Între entuziasmul admiratorilor și rămășițele vlăguite din locul acum pustiu.