Haikuul zilei -- 1 aprilie 2018 - haiku clasic

Printre fire verzi

un pai de anul trecut –

singur bătrânul

(Șerban Codrin)

http://www.nicepps.ro/prezentare-pps-ppt-cercul-de-studii-pentru-initierea-in-haiku-i-2944.html

Haikuul zilei -- 31 martie 2018

cicoarea-n floare -

ochii umezi ai maicii

tot mai spălăciți

(Luminița Ignea)

Pe de-o parte contrastul dintre cicoarea mereu la fel de albastră și culoarea tot mai ștearsă a ochilor mamei. Pe de alta expresivitatea tot mai gravă a ochilor înlăcrimați, care, chiar dacă nu mai văd, știu totul.

Haikuul zilei -- 30 martie 2018

târg de țară -

străinii caută

cozi de topor

(Petru-Ioan Gârda)

        Doar apropoul spune că țara-i scoasă la mezat. Și doar cuvîntul străinii ne pune pe gînduri cu privire la cozile de topor. Altfel, ne simțim doar la obișnuitul bîlci local unde găsești de toate.

Haikuul zilei -- 29 martie 2018

arșița verii -

refugiați musulmani

în umbra crucii

(Petru-Ioan Gârda)

        Frumos surprinsă criza. Discret, fără excese. Fără parti-pris-uri. Și, evident, fără soluții. Cu apropouri  cît se poate de decente.

Haikuul zilei -- 28 martie 2018

vântul schimbării -

doar cocoșul de tablă

se-nvârte în gol

(Violeta Urdă)

        Vîntul schimbării pare să promită o primenire, o evoluție pozitivă, o reformare așteptată de mult. Aici însă totul e doar învîrteală, în gol, tot pe loc, pe loc, pe loc… Și mișcarea poate avea înțepeneala ei. Chiar dacă e fardată propagandistic.

Haikuul zilei -- 27 martie 2018

acelaşi peron

şi muzicuţa tăcând -

nici o batistă

(Petruţa Ionescu)

        Momentul despărțirii e și el de mult în urmă. Acum peronul e pustiu, scena de demult doar amintire cu tot cu recuzita de rigoare. Un poem în care elipsa primează. Cititorul trebuie să refacă contextul din cele cîteva indicii evocate.

Haikuul zilei -- 26 martie 2018

de Înălțare -

iedera se cațără

pe mausoleu

(Cezar Florin Ciobîcă)

        Și ca intenție, și ca tehnică, poemul amintește de cel al lui Iulian Dămăcuş: Victorie! – / iarba pe meterezele / cetăţii. În ambele, vegetația învinge omul, amintirea și încercările lui de a dura prin edificii grandioase. Iedera este surpinsă în momentul asaltului, iarba în acela al biruinței.

Haikuul zilei -- 25 martie -- haiku clasic

De ruşine-ascund

mănuşa în buzunar –

primul fluture

(Șerban Codrin)

Haikuul zile -- 24 martie 2018

Slujba de seară –

chiciură pe umerii

clopotarului

(Ana Urma)

Haikuul zilei -- 23 martie 2018

Seară de iarnă –

pescăruşul flămând

străluceşte 

(Radu Patrichi)

Haikuul zilei -- 22 martie 2018

Primăvară –

chiar şi sperietoarea

dă semne de viaţă

(Vasile Moldovan)

Haikuul zilei -- 21 martie 2018

Bătrâni tresărind

la stridenţele jocului –

parc primăvara

(Emilia Dumitrescu)

Haikuul zilei -- 20 martie 2018

după furtună
vechea fântână secată
se umple de stele

(Manuela Dragomirescu)

Haikuul zilei -- 19 martie 2018

Zi de zugrăvit –

în răcoarea primăverii

soba fără burlan

(Dan Doman)

Haikuul zilei -- 18 martie 2018 - haiku clasic

Lectură în zori –

de pe carte cu palma

adun polenul

(Șerban Codrin)

        Poemul de mai sus este unul model pentru a înlesni înțelegerea modului în care funcționează un haiku. Și anume, pentru a sesiza transparența lui alegorică.

        Cele două imagini compun o scenă reală: pe o bancă (în parc), un tînăr (presupus prin atracția precizării în zori) citește și, pentru că e primăvară (presupusă prin atracția polenului), din cînd în cînd, înainte să dea pagina, șterge polenul, poate și petalele, căzute pe foi. Textul este doar o schiță eliptică a ceea ce un cititor obține lesne investind puțină imaginație. Lacunele sînt suplinite firesc pornind de la aluziile cuvintelor date. Lectura, după preferințele imaginative ale cititorului, poate fi făcută și culcat, direct pe iarbă, pe o pătură sau pe o manta. Circumstanțele nu au importanță, textul a reținut doar ceea ce este strict necesar pentru ca scena să poată glisa alegoric spre altă ispravă simbolică. Autorul a aruncat însă în text și un cuvînt lubrifiant – adună – care să ușureze derapajul.

        Este cuvîntul care transfigurează imaginile. Dintr-odată, perspectiva se schimbă, polenul nu mai este îndepărtat dintre pagini, ci este strîns, colectat, tezaurizat. Lectura nu mai este un simplu divertisment, ci o achiziție formatoare. Zorii nu mai sînt ai zilei ci ai vieții. Perioada fecundă și fertilă cînd cele citite se adună și se constituie în armătură a ființei în devenire. Polenul este pulberea magică pe care lecturile o împrăștie în lumea în care vei trăi pentru ca ea să fie una plină de jinduri, aspirații și ispite.

        Haiku-ul este valid doar dacă permite accesul la o viziune. Confirmarea vine însă numai dacă și cititorul cunoaște, cultivă și practică arta derapajului vizionar.

Haikuul zilei -- 17 martie 2018

vremea fânului -

claie peste grămadă

țăranii-n bufet

(Petru-Ioan Gârda)

Haikuul este un joc inteligent în care jocurile de cuvinte fac de multe ori deliciul compunerii. Vremea fînului ne introduce într-o ambianță a verii ajunse la apogeu, dar și a momentului cînd fînul trebuie să fie cosit, uscat și strîns în clăi. 

Claie peste grămadă, expresie savuroasă, ia în răspăr munca de recoltare. Dar finalul poemului dă în vileag o realitate mult mai tristă și de-a dreptul sordidă.  

Haikuul zilei -- 16 martie 2018

cântec de greieri –

câtă linişte-ntre noi

în seara asta

(Oana Gheorghe)

        Liniștea invocată textual nu este doar aceea dintre două persoane apropiate sufletește, ea poate fi și aceea a păcii sau a împăcării care se așterne peste lume și peste firile contemplative în faptul serii. Iată că există sunete privilegiate, făcute parcă să sublinieze și să amplifice tăcerea - țîrîitul greierilor.

Haikuul zilei -- 15 martie 2018

învârtind roata -

ridicat din adâncuri

un petec de cer

(Argentina Stanciu)

Poți evoca elegant o fîntînă și fără să-i spui numele. Învîrtind roata și din adîncuri o sugerează și face aluzie totodată la paradoxala, magica, înmagazinare a cerului în apa care-l oglindește.

Haikuul zilei -- 14 martie 2018

luna-n ogradă –

un păianjen urcă-ncet

în carul mare

(Grigore Chitul)

Haikuul zilei -- 13 martie 2018

noapte de mai -

și cerşetorii dorm în

puful… plopilor

(Vasile Conioși-Mesteșanu)

Haikuul zilei -- 12 martie 2018

casă părăsită –

ciulinii aşteptînd

încă la uşă

(Adrian Merlea)

Poemul consemnează o ameninţare şi iminenţa unei invazii. Casa nu mai e locuită şi ciulinii au năpădit grădina neîngrijită – asta e deja o certitudine. Natura îşi reintră în drepturi şi ciulinii sînt la pîndă... e suficient ca uşa să cedeze şi vor lua în stăpînire şi interiorul. Sîntem într-un moment de şovăială, de amînare, de păsuire, dar asediul continuă.

Haikuul zilei -- 11 martie 2018 -- haiku clasic

Zori de mărţişor –

înţeleptu-şi coboară

ochii spre pământ

(Șerban Codrin)

Haikuul zilei -- 10 martie 2018

noapte de iarnă –
liniştea-şi face cuib
în sufletul meu

(Tincuţa Horonceanu Bernevic)



O noapte de iarnă, după o ninsoare abundentă care s-a aşternut peste tot şi peste toate rotunjind în alb unanim conturul lucrurilor. O noapte în care moliciunea şi blîndeţea tăcerii se strecoară prin pereţi şi-şi găseşte cuib în sufletele noastre. Zăpada, cu puritatea ei, ne alină şi tihna-şi descopere uimită sălaş în inima noastră.

Haikuul zilei -- 9 martie 2018

zilele babei -

din cuptorul bunicii

niciun mucenic

(Cezar Ciobîcă)

Există în poem o distincţie neexplicitată între babă şi bunică. Între zilele vitrege ale babelor şi cuptorul prodigios al bunicii. Se pare însă că, de data asta, în absenţa bunicii, Dochia şi-a extins jurisdicţia şi asupra cuptorului, interzicînd sărbătoarea. Focul nu e aprins, aluatul nu dospeşte, vremea nu-i coaptă nici pentru sărbătoare, nici pentru primăvară.

Zilele babei sînt folosite cu dublu înţeles. Poemul poate fi interpretat şi în sensul regretului că bunica s-a prăpădit şi nu mai are cine coace mucenici, dar mai productiv ca sens este acela în care există o simultaneitate între zilele calendaristice ale babelor (între care intră şi Mucenicii) şi cele ale bunicii atît de babă încît nu mai e în stare să facă mucenicii cu care ne-a obişnuit.

(C.T. Atanasiu)

Haikuul zilei -- 8 martie 2018

Cel dintâi mugur –

pe bancă mângâindu-şi

pântecul rotund

(Cornel Costea)

Haikuul zilei -- 7 martie 2018

Cuibul părăsit

se înnoieşte –

seară de primăvară

(Sonia Cristina Coman)

Haikuul zilei -- 6 martie 2018

  

Zi de martie –

pe-o singură creangă

toată zăpada

(Valentin Busuioc)

Haikul zilei -- 5 martie 2018

gata de drum -

nu mai înfloresc bujori

pe fața mamei

(Cristina Ailoaei)

Haikuul zilei -- 4 februarie 2018 - haiku clasic

Noapte în aur –
se-ntoarce după lună
floarea-soarelui

(Șerban Codrin) 

Haikuul zilei -- 3 martie 2018

pui de o zi -

covata bunicii

plină cu aur

(Cezar Florin Ciobîcă)

        Sigur, bunica nu avea incubator. Oricît am crede că toată grija bunicii era doar tandrețe, covata, un ustensil cu nenumărate utilizări, era mijlocul cel mai bun de a feri puii să se hazardeze în preajma primejdioasă. Orice încercare de evadare îi făcea să alunece la loc în grămada de puf auriu. Aurul de altădată era mult mai vital. Și mai fragil.

Haikuul zilei -- 2 martie 2018

linii de șotron -

boabele de grindină

saltă vioaie

(Dan Norea)

        Cel mai important într-un haiku este să existe o tensiune care să-i dea vioiciune. Realitatea pătrunde în el doar schițată, contextele sînt atinse doar tangențial, omisiunile dau libertate și ingeniozitate închipuirii. Pe ploaie, de data asta strașnică, se sugerează, abia se mai disting liniile șotronului, dar jocul nu e abandonat. Copiii sînt popriți, boabele de grindină le iau locul. Lucrurile, doar ele sînt prezente, nu dăscălesc pe nimeni, nu  moralizează. Se manifestă în nevinovăția lor funciară, nu știu de pagube. Saltă. Tresaltă fără să o știe. Și haiku-ul nu le beștelește.

Haikuul zilei -- 1 martei 2018

merii în floare –

bluza de anul trecut

mult prea strâmtă

(Vasilica Grigoraș)

        O nouă primăvară. Merii ca merii, dar și fetele-s în floare și merele lor se pare că sînt tot mai proeminente. Tot poemul e lucrat numai cu abrevieri și apropouri. Cititorul se bucură să le suplinească pe unele, să le ghicească pe celelalte.